Cand operam hernia de disc lombara

Cand operam hernia de disc lombara

Durerile lombare joase sunt cauza cea mai frecventa pentru care, in tarile civilizate, oamenii apeleaza la concediu medical. Durerile lombare joase sunt datorate in majoritatea cazurilor afectarii discului intervertebral prin degenerarea inelului fibros care se slabeste in timp, apoi se rupe si din disc iese catre structurile nervoase nucleul pulpos, o structura de consistenta unei gelatine. Acesta apasa pe radacinile nervoase, mai rar pe maduva si dau, in functie de gradul de afectare, diverse semne si simptome. Astfel, pot determina durere de diferite grade sau parestezii, sau, daca boala evolueaza, pareza in cazul afectarii componentei motorii a radacinii nervoase, tulburari de sensibilitate sau tulburari sfincteriene-sindromul de coada de cal.

Exista 3 faze ale afectarii discului intervertebral:

Faza 1

Protruzia discală, zisă şi prolaps discal sau debord discal, este cea mai puţin gravă, reprezentand un început de hernie; instabilitate discala cu usoara laxitate a nucleului pulpos în inelul fibros caracterizat prin dureri lombare cronice intermitente, de tip postural la încetarea efortului si la repaus, aceste dureri dispar, pentru a reapare în conditii variate de solicitare a segmentului lombar. In aceasta situatie fragmentul herniat nu a părăsit complet spaţiul discal.

Faza 2

Extruzia discală, sau hernia de disc propriu-zisă, este un stadiu mai avansat, în care fragmentul herniat este complet în afara spaţiului discal dar este încă în contact cu acesta. Simptomele au un debut brusc, se manifesta prin  dureri lombosacrate uni- sau bilaterale, durerea nu coboara pe membrele inferioare, sau daca o face, nu trece de genunchi.

Faza 3

Sechestrul discal, sau hernia ruptă, cu fragment liber, migrat, este atunci când bucata de disc herniată nu mai are legătură cu discul de unde s-a desprins, fiind deplasată fie în sus fie în jos (mai des). Stadiul 3 este caracterizat de 3 stadii.

In stadiul 1-numit si iritativ, discul herniat ajunge la radacina, pe care doar o atinge, fara a o comprima sau leza în vreun fel. Bolnavii acuza durere pe traiectul radacinii, dar fara sa apara semne neurologice.

In stadiul 2 materialul herniat ajunge la radacina nervoasa, pe care desi nu o lezeaza, o comprima. La examinare vor apare hipoesteziile pe traiectul unei radacini, diminuarea sau disparitia unor reflexe osteotendinoase: reflexul rotulian în afectarea radacinii L4 si reflexul achilian în afectarea radacinii S1.

In stadiul 3-numit si de intrerupere intalnim semnele din stadiul 1 si 2, si semnele rezultate din sectionarea unor axoni din radacina, sau a întregii radacini prin conflictul cu discul herniat. Apare pareza, respectiv paralizia care se instaleaza, se obiectiveaza prin prezenta deficitului motor in teritoriul respectiv.Pacientul nu poate sta pe vîrfuri în paralizia radacinii S1, sau ca nu poate sta pe calcîie în paralizia radacinii L5. In plus printr-o herniere mediana care prinde ambele radacini, poate aparea parapareza sau sindromul de coada de cal in care pacientul pierde controlul sfincterelor si a functiei erectile.

Cand ne operam?

Stadiul 3 reprezinta o urgenta neurochirurgicala si trebuie realizata decompresia radacinii prin eliminarea chirurgicala a fragmentului herniat care apasa pe nerv. Se considera ca o interventie chirurgicala efectuata peste 3 saptamani de la instalarea parezei sau 2 zile de la instalarea sindromului de coada de cal lasa sechele permanente irecuperabile sau recuperabile partial.

Trebuie, de asemenea, retinut ca intotdeauna se opereaza pacientul si nu RMN-ul!

Un fragment mare desprins din discul rupt poate fi bine tolerat si sa nu dea simptomatologie majora (fara pareza, fara tulburari de sensibilitate) la unii pacienti cu canal lombar larg. Din contra, la alti pacienti, un fragment migrat mai mic, pe o stenoza de foramen lateral sau canal lombar ingustat congenital poate determina o simptomatologie foarte zgomotoasa, cu dureri insuportabile care nu cedeaza la tratament antalgic.

In incheiere trecem in revista singurele criterii dupa care ne ghidam cand trimite la operatie un pacient cu hernie de disc lombara:

-pareza sau tulburari de sensibilitate instalate brusc sau progresiv confirmate imagistic

-sindrom de coada de cal

-dureri insuportabile care nu cedeaza la tratament antalgic dupa 3, maxim 6 saptamani de tratament cu RMN care sustine diagnosticul de hernie de disc

Dacă aveți întrebări sau doriți să intrați în legătură pentru a afla mai multe detalii, ne puteți trimite mesaj sau ne puteți contacta la 0765483425

#PRP #TERAPIEPRP #PLASMAIMBOGATITA #GONARTROZA #OZONOTERAPIE #MEDICINASPORTIVA #ENTORSA #RECUPERAREMEDICALA #ORTOPEDIE #MEDICINA #BUCURESTI #TERAPIEOZON #HERNIEDEDISC

Acupunctura are explicatie stiintifica solida!

Acupunctura este cel mai complex sistem integrativ de diagnostic si tratament cunoscut la ora actuala! Cu o vechime de aproximativ 5000 de ani, pierdut in negura timpului, acupunctura impresioneaza prin acuratetea diagnosticelor functionale si prin solutii terapeutice de invidiat lipsite de efecte secundare. Daca medicina de la ora actuala exceleaza in tratamente chirurgicale si medicina de urgenta, in privinta diagnosticelor tulburarilor functionale si a solutiilor terapeutice pentru acestea ea priveste muta de admiratie catre medicina traditionala chineza!

Mai mult decat atat, pacienti cu simptomatologie nespecifica psihica, dureroasa si gastrointestinala-psihosomatica sunt directionati catre psihiatrie fiind catalogati drept nebuni. Diagnostice precum fibromialgia, migrena, colonul iritabil palesc in fata medicinei traditionale chineze care aduce rezolvari nesperate pacientilor satui sa fie tratati cu indiferenta si nepricepere!

Diagnosticele medicinei traditionale chineze tin cont si de tulburarile emotionale asociate si chiar prezinta solutii prin puncte specifice de acupunctura pentru fiecare in parte.

Iata de ce stiinta moderna incearca sa inteleaga cum functioneaza acest sistem integrativ si sa-si imbunatateasca abordarea in ceea ce priveste diagnosticarea si tratarea intr-un mod mult mai complet. Mai jos veti regasi cateva din mecanismele prin care acupunctura reuseste sa reechilibreze functiile organismului actionand complex asupra sistemului nervos autonom, endocrin si imun, sau mai corect, Psiho-neuro-imuno-endocrin.

Efectele asupra sistemului nervos central

Acupunctura activeaza sistemul integrat al neuropeptidelor si influenteaza sistemul de reglare a durerii organismului prin schimbarea semnalelor de transmitere a durerii la diferite nivele ale sistemului nervos central. S-au dezvoltat doua sisteme model de analgezie de acupunctura: un sistem dependent de endorfina si un sistem dependent de monoamina.

Acupunctura are efecte asupra cailor nervoase nociceptive, proprioceptive si autonome prin cresterea encefalinelor si a dinorfinelor în maduva spinarii si trunchiul cerebral si cresterea endorfinelor în axul hipotalamo-hipofizar.

Fluxul de enkefaline din trunchiul cerebral provoaca eliberarea retrograda de monoamine, serotonina si noradrenalina în maduva spinarii, care inhiba transmiterea de durerii la nivel spinal. Endorfinele inhiba si substanta P, implicata în durere si inflamatie. Endorfinele exista si în celulele sistemului imunitar, astfel putandu-se explica efecte de îmbunatatire ale functionarii sistemului imunitar în urma tratamentului cu acupunctura.

Efecte simultane asupra altor sisteme

Acupunctura sau acupresura simultan activeaza mai multe sisteme in fiziologia organismului:

-Sistemul nervos, care include transmisia aferenta periferica, conducerea peri-vasculara a fibrelor simpatice si mecanismele centrale neuro-umorale si neuropeptidice.

-Sistemul de circulatie a sangelui, care transmite elementele bio-moleculare la nivel local si central, împreuna cu modificarile biochimice si celulare stimulate de acupunctura.

-Sistemul limfatic, care serveste ca mediu pentru fluxul ionic de-a lungul planurilor fasciale si a circulatiei fluidelor interstitiale peri-vasculare.

Simptomele si cauzele acestora explicate

Blocarea mesajelor biochimice este resimtita ca simptom, durere sau neplacere de catre bolnavul individual, în stadii incipiente. Modificarile pato-fiziologice sunt mai pronuntate la niveluri avansate. Cu un stil de viata din ce in ce mai dezordonat, un mediu ambiental poluat la care se adauga stresul si alte influente nocive (electromagnetism etc), organismele sunt mai expuse imbolnavirii.

Canalele de acupunctura reprezinta cai functionale de transmitere a energiei bio-chimice. Tratamentele se efectueaza în organism prin intermediul mediatorilor biochimici si receptorilor de legare. În mod similar, tratamentul cu acupunctura rezolva erorile de blocare de-a lungul canalelor functionale, pentru o vindecare mai buna si permanenta, fara efecte secundare. Uneori, vindecarea poate fi partiala, dar se obtine o crestere semnificativa a calitatii vietii.

Mai multe despre biochimia acupuncturii

C-Fos este o proteina primara de gena si un marker pentru cresterea activitatii metabolice, care însoteste cresterea ARN mesager(mRNA) în celulele creierului, ceea ce explica "efectele pe termen lung" ale acupuncturii. Implicarea receptorilor opioizi în zona PAG a determinat reactiile la tensiunea arteriala. Scaderea anomaliilor EEG si crizelor convulsive au fost însotite de scaderea mRNA, deoarece enkefalinele au scazut si au crescut dinorfinele în zona hipocampului.

Dupa acupunctura, mRNA devine crescuta pentru pro-opio-melano-cortina, care metabolizeaza in endorphine si ACTH in proportii egale. ACTH si MSH faciliteaza învatarea, în timp ce vasopresina consolideaza memoria. Astfel, acupunctura poate îmbunatati învatarea, memoria, fericirea. Acesti trei hormoni stimuleaza centrele nervoase si suprima efectul morfinei în tratamentul de dependenta.

Efecte de necontestat

Unele puncte de acupunctura au efecte adrenergice, altele efecte colinergice,  dopaminergice sau seratoninergice si vindeca complet durerile de cap, oboseala, hipotiroidismul, letargia, infertilitatea etc.

Acupunctura este capabila sa influenteze ritmul cardiac, peristaltismul, absorbtia nutrientilor, secretia si reabsorbtia în rinichi, functiile hepatice si aproape toti sfincterii din organism, prin transmisia neuromusculara.

Acupunctura are un efect profund asupra potentialului membranei de repaus a celulelor si a pompei Na + - K + - ATPaza. Prin stimularea reticulului endoplasmic, sunt reglate diferite mecanisme de receptor. Punctele dispun, de asemenea, de o sensibilitate legata de timp bazata pe un ritm circadian.

Efectul analgezic este mediat prin eliberarea mediatorilor de opiacee, care actioneaza asupra sinapselor în calea durerii.

Efectul sedativ este rezultatul suprimarii activitatii undelor delta si theta si eliberarii melatoninei si mediatorilor similari.

Efectul homeostatic este ajustarea mediului intern spre o stare de echilibru normal. Efectul echilibrarii se resimte în centrele respiratorii, tonusul vagal, presiunii arteriale, functiile de excretie, presiunea osmotica etc.

Efectul de stimulare a imunitatii imbunatateste rezistenta organismului la boli prin cresterea leucocitelor, anticorpilor, proteinelor gamma prin activarea sistemului endotelial reticular.

Efectul psihologic rezulta din actiunea asupra formatiunii reticulare medulare si altor zone specifice pentru cresterea nivelului de dopamina si norepinefrina.

Efectul de recuperare a  neuronului motorul este rezultatul stimularii antidromice a celulelor din cornul anterioar si reactivarea muschilor printr-un proces de bio-feedback prin intermediul celulelor Renshaw si Cajal din maduva spinarii.

#acupunctura #terapiadurerii #fibromialgie #migrena #coloniritabil #stimulareimuna #insomnie #infertilitate #urticariecronica #neuropeptide #neuromediatori

         

Medicina preventiva Cum sa depistam si sa tratam bolile inainte ca ele sa se manifeste? Cum sa imbatranim sanatosi si activi?

Stresul oxidativ crescut sta la baza tuturor bolilor degenerative si determina ritmul in care imbatranim. Imaginati-va cum ar fi ca la 80 de ani sa nu suferim de artroza, hipertensiune arteriala, cancer, diabet zaharat, accident vascular cerebral, degradare cognitiva, boala Parkinson, dementa, sa ne simtim plini de vitalitate si sanatosi?

Desi suntem unici din punct de vedere genetic si ritmul cu care imbatranim este altul pentru fiecare, totusi se poate determina un risc relativ la care suntem expusi inca de la varste tinere, corelat si cu factorii alimentari si cei legati de stilul de viata.
Varsta optima la care ar trebui sa-ti faci o prima evaluare a riscului imbatranirii premature este de 30 de ani. Mai multe detalii despre modalitatea de evaluare a riscului de imbatranire prematura si boli degenerative veti putea afla in cadrul unei consultatii de medicina preventiva!
Telefon pentru programari: 0765483425

Corectarea stresului oxidativ crescut se poate realiza prin doua metode: corectarea aportului de nutrienti cu rol antioxidant si cresterea capacitatii intrinseci a enzimelor antioxidante prezente la nivel sangvin si celular.
Daca in primul caz, aportul de nutrienti este relativ si depinde de sanatatea tractului intestinal care determina rata de absorbtie a acestora in sange, cresterea capacitatii enzimelor antioxidante se realizeaza printr-o metoda foarte precisa si poate fi cuantificata prin analize de sange. Gasiti mai jos un articol despre metoda autohemoterapiei mari. Ea este simpla si nu comporta riscuri pentru sanatate, avand contraindicatii extrem de limitate, la momentul actual reprezentand cea mai eficienta metoda antiageing.

#autohemoterapie #antiageing #bolidegenerative #preventie #imbatranire#artroza #diabetzaharat #medicinapreventiva

Tehnica autohemoterapiei mari

Autohemoterapia mare este o metodă de tratament care presupune extragerea unei cantitati de sange variabile (120-250 ml) din corp pe suport antigoagulant intr-un recipient special rezistent la actiunea ozonului si reintroducerea ei dupa amestecarea cu volume egale de amestec gazos oxigen-ozon cu concentratii variabile in functie de rezultatul dorit.

Principalele afectiuni in care este indicata
Tehnica autohemoterapiei majore este indicata in urmatoarele afectiuni:
-bolile vasculare datorita imbunatatirii proprietatilor reologice si activarii microcirculatiei prin eliberarea oxidului nitric cu o mai buna oxigenare a tesuturilor periferice;
-neoplaziile prin multiple mecanisme prin care oxigeneaza tumora limitandu-i expansiunea si actioneaza asupra sistemului imun crescadu-i capacitatea de aparare prin cresterea activitatii celulelor killer si natural killer
-infectii cronice cu virus hepatic B si C
-patologiile autoimune, prin efectul imunomodulator
-in bolile degenerative si metabolice si complicatiile acestora
-ca tratament antiageing prin cresterea capacitatii de aparare impotriva stresului oxidativ
-preventiv la persoane sanatoase pentru o mai buna oxigenare si cresterea capacitatii de efort

Contraindicatiile autohemoterapiei mari:
-absolute: hipertiroidism activ, deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenaza
-relative: presiune arteriala sistolica >160 mmHg,sarcina (desi ozonul nu s-a dovedit a avea efecte teratogene asupra fatului, scolile occidentale de ozonoterapie, pentru a evita acuzatii de malpraxis nefondate nu recomanda administrarea la gravide), tulburari majore de coagulare, anemii severe, ortostatismul.

Mecanisme de actiune
Sub acţiunea amestecului de oxigen-ozon, sângele îşi măreşte capacitatea de a reacţiona şi neutralizează radicalii liberi de oxigen din organism. Radicalii liberi ai oxigenului provin din procese fiziologice in cantităţi controlate, dar se pot produce în cantităţi mari în anumite afecţiuni: boli metabolice precum diabetul zaharat, infecţii şi inflamaţii cronice, boli vasculare-arteriopatia obliteranta, cancere, hepatite cronice, boli neurodegenerative
Acestia devin periculoşi deoarece pot leza structurile celulare si in special ADN-ul din nucleul celulei şi pot provoca distrugerea lor. Sunt considerati principalii responsabili pentru ca ei determină îmbătrânirea celulelor şi implicit a organismului nostru. Contracarand efectele nocive ale acestor radicali liberi, protejăm organismul de procesele de degradare si degenerare şi putem trăi mai mult şi mai sănătos.

Cate sedinte sunt necesare
In functie de patologie si particularitatile pacientului protocoalele terapeutice se particularizeaza astfel ca un tratament este compus in majoritatea cazurilor dintr-un numar de 10-15 sedinte cu frecventa de 2/saptamana urmat in anumite cazuri de alte sedinte cu frecventa de 1 sedinta/saptamana, 1 sedinta la doua saptamani sau 1 sedinta lunar.
In bolile metabolice si vasculare tratamentul se continua pana la vindecarea leziunilor cutanate si se mentine apoi o sedinta de intretinere pentru prevenirea recidivelor.
În cancere, autohemoterapia se poate face permanent, în ritmul de 2 şedinţe pe săptămână, inclusiv in perioada în care se fac cure de citostatice, pentru a ajuta organismul să suporte mai bine chimioterapia şi să lupte cu boala.
În hepatitele cronice cu virus B sau C se fac 10 sedinte de autohemoterapie, în ritmul de două pe săptămână, pentru a se reduce încărcătura virală apoi se continua pana la negativarea viremiei. Dat fiind ca virusul ramane cantonat in celulele hepatice, desi inactiv este bine sa se faca sedinte de intretinere pentru prevenirea recidivelor.

Realizarea unei autohemoterapii majore nu comporta riscuri, deoarece amestecul gazos de oxigen-ozon vine în contact cu sângele într-un kit special conceput care permite absorbţia ozonului in sânge urmata de reactiile biologice cu plasma si liniile celulare rosii si albe.

De ce functioneaza acupunctura

Acupunctura are la baza cel mai complex sistem de integrare a informatiilor despre functionarea celor mai intime mecanisme ale organismului uman, cu o istorie de peste 3000 ani si are are o explicatie foarte simpla pentru care functioneaza. Ea se adreseaza organismului ca un intreg actionand asupra sistemului Psiho Neuro Imuno Endocrin, sistemul integrat de comanda al corpului pe a carui schita functionam.

Pentru cine se mai indoieste de valabilitatea acestei metode, la momentul actual pot fi consultate sute de mii de studii indexate in baze de date medicale de prestigiu, legate de mecanismele de actiune ale acupuncturii, in corelatie cu eliberarea unor neuromediatori si hormoni care realizeaza reglaje extrem de fine ale organismului, actionand strict acolo unde este nevoie si folosind mijloacele proprii ale organismului.

Acele introduse in punctele de acupunctura au urmatoarele consecinte:

-stimuleaza fibrele nervoase aferente de tip II si III realizand astfel un blocaj al conducerii durerii la nivelul maduvei spinarii prin eliberarea de enkefaline si dinorfine.

-se elibereaza neuromediatorii de tip monoamina (serotonina si norepinefrina) la nivelul trunchiului cerebral cu inhibarea transmiterii dureroase.

-la nivelul hipotalamusului se produce eliberarea de beta-endorfine.

-la nivelul capului acupunctura determina interactiuni intre terminatiile nervoase din piele si organele interne-cai reflexe viscerocutanate.

Alte mecanisme prin care acupunctura actioneaza:

-71% din punctele de acupunctura sunt puncte trigger dureroase. Aceasta inseamna ca inteparea acestor puncte va determina un raspuns reflex care are drept consecinta scaderea durerii in zona acelui punct (Melzack 1977)

-80% din punctele de acupunctura sunt localizate in locul unde manunchiurile vasculo-nervoase penetreaza fascia (Heine 1987)

-rezistenta cutanata electrica este scazuta la nivelul punctelor de acupunctura

-inserarea acelor de acupunctura determina eliberarea de polypeptide vasoactive cu efect de crestere a microcirculatiei

#acupunctura #terapia durerii #psihoneuroimunoendocrin

Suferiti de #herpes, #acnee, #alergii nespecifice, #urticarie cronica, #fucunculoza sau aveti #imunitatea scazuta si raciti foarte des?

Exista o solutie simpla, la indemana, lipsita de riscuri, toxicitate sau efecte secundare! Ea presupune recoltarea a 5-10 ml sange venos, amestecarea lui cu un volum echivalent de oxigen-ozon si injectarea lui intramusculara. Metoda este pe deplin sigura, nu exista niciun risc pentru ca se foloseste sangele propriu al pacientului! O cura completa presupune, in medie, 10 sedinte pentru cazurile necomplicate si cate 1 sedinta lunara, de intretinere, pentru cazurile cu risc de recidiva.

Acest sange tratat, injectat intramuscular, transporta fragmente de anvelopa virala, acizi nucleici si fragmente bacteriene in circulatia generala și la reteaua imuna. Acesta din urma, incepe sa produca anticorpi corespunzatori, care, la randul lor, servesc pentru a contracara evolutia infectiei.

Autohemotherapia mica stimuleaza in mod specific a doua linie de aparare a organismului, importanta in bolile cronice sau cu evolutie indelungata in care sistemul imun este epuizat, reprezentata de celulele numite ucigasii naturali (natural killer).

Caracteristica interesanta a acestei tehnici este aceea ca anticorpii astfel fabricati sunt strict individualizati pentru pacient, deoarece sunt derivati din propriul stoc viral si antigenic bacterian. Autohemotherapia mica poate fi, prin urmare, considerata ca o metoda de autovaccinare oferind un grad ridicat de specificitate a anticorpilor.

Pentru programari:

Dr. Constantinescu Rasvan tel: 0765483425

Dr Constantinescu Ramona tel: 0765483550

Claudicatia neurogena

Claudicatia neurogena este reprezentata, in principal, de durerea care apare la nivelul picioarelor in timpul mersului, dar si in repaos, prin afectarea maduvei si nervilor spinali datorata, in principal, ingustarii gaurii prin care trec nervii care formeaza coada de cal la nivelul coloanei lombare, ingustare numita stenoza de canal vertebral.

Cum se manifesta

Cei care sufera de aceasta afectiune se plang, cel mai des, de dureri la nivelul feselor si membrelor inferioare, crampe, senzatie de oboseala musculara si furnicaturi, dar si de scaderea fortei musculare si tulburari de mictiune, defecatie si de dinamica sexuala in stadiile avansate, prin afectarea manunchiului de radacini nervoase numita coada de cal.

Cu ce se poate confunda

Claudicatia neurogena trebuie deosebita de claudicatia intermitenta datorata infundarii arterelor membrelor inferioare prin ateroscleroza arterelor trenului inferior. Claudicatia vasculara apare doar la mers si se manifesta prin crampe musculare ale grupelor musculare caracteristice implicate in mers care cedeaza in momentul in care pacientul se opreste.

Cauze

Principala cauza a claudicatiei neurogene este stenoza de canal lombar. Cauzele aparitiei stenozei de canal vertebral sunt reprezentate de: procese degenerative la nivelul coloanei vertebrale, hernii discale, hipertrofia fatetelor articulare vertebrale, procese inflamatorii, tumori, interventii chirurgicale la nivelul coloanei vertebrale, osteofite vertebrale (asa numitele “ciocuri”) posterioare, boala Paget, spondilita anchilozanta, hipertrofia ligamentelor coloanei si calcificarea acestora ulterioara si altele.

Cine este afectat

Stenoza de canal vertebral lombar afecteaza de obicei persoane din intervalul de varsta medie (40-60) dar si de varsta a treia. Barbatii sunt ceva mai des afectati decat femeile.

Cum apare

Tipic, durerea lombara apare cel mai devreme si datorita faptului ca este nespecifica poate duce la intarzierea diagnosticului. Pacientii acuza oboseala in membrele inferioare, dureri, furnicaturi, scaderea fortei musculare uneori cu cateva luni sau ani dupa ce a aparut durerea lombara. Lovituri la nivelul coloanei sau alte traumatisme minore pot exacerba simptomatologia.

Durerea iradiata in membrele inferioare este de multe ori bilaterala, cu debut si exacerbare la mobilizarea membrelor inferioare. La unii pacienti durerea, paresteziile si deficitul motor sunt limitate la gamba si picior, ramanand prezente si in repaus. Simptomele de la nivelul gambei si piciorului sunt descrise ca arsura, crampa, furnicatura, usoara oboseala in gamba si picior.

Clasic, simptomele stenozei de canal lombar debuteaza sau se agraveaza la mers, ortostatism si dispar prompt la pozitia sezanda sau la repausul la pat.

Durerea de gamba si picior precede aparitia furnicaturilor si deficitului motor. Pacientii se plang de dificultati la mers chiar pe distante scurte. Mersul este schiopatat. Desi mersul pe jos exacerbeaza simptomatologia, mersul pe bicicleta se poate face adesea fara dificultate din cauza cresterii diametrului canalului lombar in timpul flexiei lombare.

Bolnavii cu compresiune doar pe o parte, in recesul lateral prezinta uneori un sindrom de claudicatie neurogena similar – claudicatia radiculara – a carui particularitate clinica este ca durerea se manifesta intr-un teritoriu bine delimitat pe o singura parte. Uneori aceasta apare noaptea, in legatura probabila cu pozitia corpului in timpul somnului.

Cum se diagnosticheaza

Diagnosticul se pune coroborand datele clinice cu cele paraclinice respectiv, CT, RMN, electromiografie.

Tratament

Tratamentul chirurgical

Tratamentul pentru stenoza de canal vertebral este decompresia chirurgicala prin laminectomie cu indepartarea elementelor hipertrofiate obtinandu-se o largire a canalului vertebral si/sau a recesului lateral.

Pacientii tineri fara patologie cardiovasculara asociata suporta bine tratamentul chirurgical. La cei vartsnici este de luat in calcul riscul operator, iar daca asociaza terapie anticoagulanta cronica, boli cardiace sau pulmonare avansate, interventia chirurgicala este contraindicata.

Majoritatea pacientilor beneficiaza de rezultate bune prin decompresia larga a canalului lombar. Pacientii bine selectati au un procent de ameliorare de 65-95% dupa cum sustin diverse studii astfel incat ei se intorc la nivelul de activitate fizica de dinainte de operatie, binenteles prin recuperare medicala specifica. Complicatiile interventiei chirurgicale se coreleaza cu numarul nivelelor vertebrale afectate de stenoza, dificultatile anatomice descoperite intraoperator, sau o stenoza foarte avansata care impune o laminectomie largita sau pe mai multe nivele cu instabilitate vertebrala consecutiva.

Tratamentul conservator

Tratamentul conservator se realizeaza cu ajutorul purtarii unei ortezei lombare particularizate, repausului la pat, fizioterapie, kinetoterapie si posturari in timpul activitatilor cotidiene, in flexie, infiltratii cu glucocorticoizi sau ozonoterapie cu beneficii medii pe termen lung (ameliorari care pot merge pana la 6 luni cu revenirea ulterioara a simptomelor). Abordarea nonchirurgicala poate fi luata in consideratie initial la pacienti cu simptome de intensitate medie si de durata scurta.

Alternativele cum ar fi repausul la pat, tratamentul durerii sau terapia fizicala vor fi rezervate pentru pacientii cu risc chirurgical crescut prin alte afectiuni concomitente.

Autohemoterapia minora in tratamentul urticariei cronice nespecifice

Autohemoterapia minora, o forma de tratament ieftina si lipsita de efecte secundare, cunoscuta pentru beneficiile ei in alergii nespecifice, acnee, furunculoza, modulare imuna nespecifica este deosebit de eficienta in tratarea urticariei cronice idiopatice. Dupa o sesiune de 10-12 sedinte cu o frecventa bisaptamanala pacientul reuseste sa renunte treptat la consumul cronic de antihistaminice si sa duca o viata normala.

Autohemoterapia minora consta in recoltarea a 5-10 ml de sange integral, amestecarea lui cu un volum egal de oxigen-ozon si reintroducerea sub forma unei injectii intramusculare la pacient. Metoda este lipsita de efecte secundare si poate fi folosita si pentru o gama larga de afectiuni care au la baza o imunitate scazuta (herpes, zona zoster).

Urticaria cronică se caracterizeaza prin placi si papule edematoase recurente insotite de prurit, cu eritem înconjurător care prezintă pe toate sau cele mai multe zile din săptămână pentru mai mult de 6 săptămâni

Dupa cum se mentioneaza in revista „Annals of Dermatology”in numarul din august 2014, se constata ca cel puțin 80 % ~ 90 % dintre pacienții cu urticaria cronică nu au nici o cauză pentru starea lor. Acești pacienți sunt cunoscuti în mod tradițional a avea urticarie idiopatică cronică. Urticaria idiopatică cronică afecteaza pana la 3 % din populație , la un moment dat în viața lor și până la 20 % dintre acești pacienți pot avea simptome timp de 10 ani. Urticaria idiopatică cronică este mai frecvent la adulți decât la copii ; ea are un raport de sex feminin/masculin de 4 : 1 , iar femeile de vârstă mijlocie sunt raportate ca fiind grupul cel mai afectat.

Dovezi recente sugereaza ca un subgrup de pacienți cu urticarie cronică pot avea o bază autoimună pentru starea lor , așa cum se arată printr-o reacție pozitivă la testul cutanat pentru test de piele ser autolog + (ASST +).

Așa cum  factorii de eliberare a histaminei, inclusiv autoanticorpi sunt responsabili pentru inducerea simptomelor de urticarie la pacienți cu ASST + , autohemoterapia, cu un istoric de aproape 100 de ani in tratarea afectiunilor alergice si urticariei cronice, poate fi considerată o opțiune terapeutică specifică și potențial curativ promițătoare pentru acest subgrup de pacienți cu urticaria cronică. Autohemoterapia minora, adică injecții intramusculare cu sânge integral autolog (5-10 ml) in combinatie cu un volum egal de amestec oxigen-ozon a fost frecvent utilizat pentru tratarea pacienților cu urticaria cronică înainte de dezvoltarea și introducerea de antihistaminice. Mai multe dovezi care arată că autohemoterapia, cu certa valoare terapeutică în bolile alergice, tulburări circulatorii, boli virale și cancer, este curativa la pacienții cu urticaria cronică. Cu toate că mecanismul său curativ nu este cunoscută, se postulează că autohemoterapia modulează răspunsul imun la antigeni autologi care ar trebui să fie implicat în eliberarea de histamină din mastocite și bazofile. Se presupune că prin această metodă, adică injectarea sange ozonizat sau ser în mușchi, accesul sau calea de circulant factori de eliberare a histaminei (sau stimulatori ai acestora) în sistemul imunitar este schimbat, provocând astfel unele imunomodulari, ceea ce duce în cele din urmă induce toleranta la factorii de eliberare a histaminei (sau stimulatori ai acestora).

În căutarea factorilor de mai sus, cu toate că unii ASST + pacienți cu urticarie cronica s-au dovedit a exprima autoanticorpi direcționați contra receptorului de mare afinitate pentru IgE (anti-FceRI) sau imunoglobulina E (IgE) însuși (anti-IgE), s-a constatat că mulți ASST + pacienți nu au proprietăți anti-IgE sau anti-FceRi autoanticorpi, dar încă mai răspund la autohemoterapie. Prin urmare, ar trebui să fie investigati si alți factori decât autoanticorpii mai sus menționati la acești pacienți.

Unul dintre posibilii autoanticorpi ar putea fi IgE autoreactivi împotriva oricărui antigen solubil în ser care s-ar putea lega la FceRI. După aceea, antigenul specific (orice antigen solubil în ser) ar induce legături încrucișate între receptorii FceRi din celulele mastocite sau bazofile. Detectarea acestor autoanticorpi ar trebui să fie realizata; cu toate acestea, ar trebui să se țină seama de faptul că acești anticorpi ar putea fi atașati la FceRI și ar putea să nu fie detectabili în ser. Antigenele solubile în ser autolog mai sus mentionate ar putea fi autoantigene sau chiar alergeni străini.

Ceilalti autoanticorpi potențiali ar putea fi IgE autoreactivi împotriva epitopilor autologi în componentele celulare ale sângelui sau a altor țesuturi ale corpului. În cazul în care antigenele celulare nu există sau în cazul în care acestea nu au putut fi detectate în ser, pacientul ar putea arăta un ASST negativ. Acesta ar putea fi un motiv pentru care unii pacienți ASST- răspund la autohemoterapie.

Astfel, în cazul în care ar putea fi detectati factorii potențial autoreactivi menționați mai sus, unele mecanisme potențial curative ale autohemoterapiei pot fi sugerate. Un mecanism posibil este stimularea producției anti-idiotip împotriva autoanticorpi menționati mai sus, care ar putea bloca legarea lor la FceRI mastocitelor sau bazofilelor. A doua posibilitate ar putea fi toleranță de inducție la IgE sau FceRI. Al treilea mecanism posibil al autohemotherapiei ar putea fi toleranță de inducție la alte autoantigene de sânge sau chiar alergeni istrăine. Prin autohemoterapie, antigenii menționați mai sus, ca un vaccin, sunt prelucrati și prezentati sistemului imunitar prin celulele dendritice musculare, cu un răspuns imun potențial diferit, care poate converti un antigen anterior cauzator de boala într-un antigen de reglementare care activeaza celulele T reglatoare, care ar putea suprima celulele T efectoare.

In incheiere am rugamintea pentru colegii medici care doresc sa popularizeze acest articol sa mentioneze autorul, nu sa si-l insuseasca fara drept asa cum s-a intamplat cu articolul „Ozonoterapia in disfunctiile erectile” publicat de mine in 2008 pe blogul personal si reprodus integral cu numele altui autor in 2015.

Dr Constantinescu Rasvan

Medic specialist recuperare, medicina fizica si balneologie

Tel: 0765483425